Termeni cu inteles exclusiv crestin

- a ajuna (din adjunare), altar (altare, altarem) a boteza (baprisare, luat din greceste), cer (caelum), caslegi (caseum ligare), a crede (credere), crestin (christianus), a cununa (coronare), cruce (crux, acuz.crucem), a cumineca (communicare), duminica (dies dominica, ziua domneasca), a inchina (inclinare), inger (angellus, luat din greceste), a jura (jurare), lege (lex, acuz.legem), pacat (peccatum), paresimi (quadragessima), parinte (parens, parentem), preot (presbiter), a raposa (repausare), a se ruga (rogare), rugaciune (rogatio, rogationem), tampla (templum), a toca (toccare), sant pentru sfant, din sanctus, pastrat in numirile populare ale sarbatorilor (Sanvasii, Santion, Santoader, Sangeorgiu, Samedru, Sannicoara s.a)
Trebuie notat ca unii termeni de credinta au fost fauriti pe loc, cu ajutorul poporului de limba latina. Asa sunt cuvintele: imparatia lui Dumnezeu facatorul lumii, Treime, credinta, credeu,fiinta,inviere, rascumparare,iertare, inaltare, impartasanie, fecioara (pentru Sf. Fecioara). Un amanunt interesant este acela ca in rugaciunea Tatal nostru ca si in Simbolul de credinta niceo-constantinopolitan, peste 90% din cuvinte sunt de origine latina ( in Tatal nostru fac exceptie cuvintele: voie, greseala, ispita, mantuieste).
Trebuie retinut ca toti acesti termeni de origine latina sunt complet deosebiti de cei folositi de Biserica apuseana. Aceasta inseamna ca stramosii nostri n-au fost evanghelizati de misionari veniti din Apus, cum au crezut unii istorici, caci in acest caz, Biserica apuseana ne-ar fi impus termenii ei, mai ales ca avem aceeasi limba.
Desi bogata in ce priveste notiunule de baza ale credintei si cultului,terminologia crestina de origine latina este foarte saraca in cepriveste organizarea Bisericii.Faptul este explicabil, caci organizarea bisericeasca in tinuturile nord-dunarene s-a facut mai tarziu. Atunci au patruns cuvinte slave, privind mai ales organizarea Bisericii si a cultului.