Martiri in Dacia

Se cunosc si numele unor martiri din nordul Dunarii. In urma retragerii legionarilor si a administratiei romane in sudul Dunarii, Dacia a fost ocupata de goti. Acestia cunoscusera crestinismul mai demult, inca de cand erau in Crimeea. Ajunsi la Dunare,au facut mai multe incursiuni in Peninsula Balcanica si Asia Mica, unde au adus captivi in Dacia, intre care multi erau crestini. Numarul crestinilor dintre goti era in continua crestere, contribuind la aceasta si daco-romanii autohtoni. Ei aveau si un inceput in organizarea bisericeasca. la sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, a luat parte si episcopul lor Teofil, zis "alGotiei" fara ca sa stim daca era got sau daco-roman. Cativa ani mai tarziu a fost hirotonit ca episcop "al Gotiei", Ulfila, care a tradus Biblia in limba gotica. El a predicat in nordul Dunarii, in limbile gotica, latina si greaca.
In urma intensei raspandiri a crestinismului intre goti, conducatorii lor au dezlantuit o persecutie impotriva crestinilor din dacia, banuiti ca ar avea legaturi cu Imperiul Romano-Bizantin. Ulfila a trecut atunci in sudul dunarii, iar predica sa a fost continuata de alti misionari, proveniti dintre urmasii vechilor captivi adusi de goti din Peninsula Balcanica si Asia Mica. In cursul persecutiei lui Atanaric, au suferit moarte martirica numerosi crestini, din care unii sunt cunoscuti cu numele, dintr-un fragment de calendar gotic (sinaxar). Un martir cunoscut, Nichita, a fost ars de viu intr-o zi de 15 septembrie. probabil, era si el descendent al captivilor greci adusi de goti in Dacia in secolul III, caci moastele sale i-au fost duse in provincia Cilicia si asezate in biserica din orasul Mopsuestia, intr-o zi de 15 septembrie.
Tot in cursul persecutiei lui Atanaric a patimit moarte muceniceasca Sf. Sava. Martiriul sau este relatat de o scrisoare a Bisericii din Gotia catre Biserica din Capadocia, scrisa cu prilejul mutarii moastelor sale, curand dupa moarte, in Capadocia. Moastele fusesera cerute guvernatorului Dobrogei, Iunius Soranus, de catre Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscop in Cezareea Capadociei. Iunius Soranus, capadocian si ruda cu Sf. Vasile, a trimis moastele Sf. Sava, insotite de epistola Bisericii din Gotia catre cea din Capadocia despre martiriul sau. Din ea aflam ca, dupa mari suferinte, indurate impreuna cu preotul Sansala, Sava a fost inecat in raul "Museos", fara indoiala Buzaul. El a murit in varsta de 38 de ani, la cinci zile dupa Pasti, la 12 aprilie 372.