Petre Tutea - Interviu TVR

Episcopiile din provinciile romane sud-dunarene

Cele mai insemnate centre episcopale erau la Mursa si Sirmium (azi Mitrovita in Iugoslavia) in Pannonia Inferior, Singidunum (azi Belgrad), Viminacium (azi Costolat, in Iugoslavia) in Moesia Superior, Aquqe, Bononia (azi Vidin), Ratiaria, Oescus in Dacia Ripensis, Naisus (azi Nis in Iugoslavia), Remesiana (azi Bela Pelanka, in Iugoslavia), Sardica (azi Sofia) in Dacia Mediterranea, Novae (azi Svistov), Sexanta Prista (azi Ruse), Appiaria, Durostorum (azi Silistra), Marcianopolis (azi Devnya), Odessos (azi Varna) in Moesia Inferior, Tomis in Scythia Minor.
Intre cei 318 Sfinti Parinti care au luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, se numara si cativa episcopi din aceste provincii: Dominius sau Domnus din Sirmium, Protogenes din Sardica, Dacus din Scupi (in provincia Dardania) si Pistus din Marcianopolis. Dupa parerea unor istorici, ar fi participat si episcopul de la Tomis. Ereticul Arie, cel care nu admitea dumnezeirea Fiului, condamnat la Sinodul I si exilat in tinuturile dunarene, a izbutit sa castige la erezia sa doi episcopi din aceste parti: Valens din Mursa si Ursacius din Singidunum, care au indeplinit un rol nefast in controversele ariene din secolul al IV-lea.

Dovezi arheologice despre raspandirea crestinismului in Dacia

Dupa retragerea administratiei si a legiunilor romane din Dacia, sub imparatul Aurelian (271-275), marea masa a populatiei daco-romane de aici, formata din agricultori, pastori si mici meseriasi, a continuat sa vietuiasca pe aceleasi meleaguri. Peste ei s-au abatut unele populatii migratoare: goti, huni, gepizi, avari. Partea de sud a Munteniei si Olteniei de astazi a fost reocupata, dar pentru scurt timp, de imparatul Constantin cel Mare (306-337).
Dupa retragerea aureliana, dar mai ales dupa promulgarea Edictului de la Mediolan de catre Constantin cel Mare (313), crestinismul s-a putut raspandi liber in Dacia, castigand tot mai multi adepti daco-romani pentru noua invatatura a lui Hristos. Raspandirea crestinismului pe teritoriul de azi al tarii noastre este confirmata, intre altele, de numeroase marturii  arheologice.

Martiri in Dacia

Se cunosc si numele unor martiri din nordul Dunarii. In urma retragerii legionarilor si a administratiei romane in sudul Dunarii, Dacia a fost ocupata de goti. Acestia cunoscusera crestinismul mai demult, inca de cand erau in Crimeea. Ajunsi la Dunare,au facut mai multe incursiuni in Peninsula Balcanica si Asia Mica, unde au adus captivi in Dacia, intre care multi erau crestini. Numarul crestinilor dintre goti era in continua crestere, contribuind la aceasta si daco-romanii autohtoni. Ei aveau si un inceput in organizarea bisericeasca. la sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, a luat parte si episcopul lor Teofil, zis "alGotiei" fara ca sa stim daca era got sau daco-roman. Cativa ani mai tarziu a fost hirotonit ca episcop "al Gotiei", Ulfila, care a tradus Biblia in limba gotica. El a predicat in nordul Dunarii, in limbile gotica, latina si greaca.
In urma intensei raspandiri a crestinismului intre goti, conducatorii lor au dezlantuit o persecutie impotriva crestinilor din dacia, banuiti ca ar avea legaturi cu Imperiul Romano-Bizantin. Ulfila a trecut atunci in sudul dunarii, iar predica sa a fost continuata de alti misionari, proveniti dintre urmasii vechilor captivi adusi de goti din Peninsula Balcanica si Asia Mica. In cursul persecutiei lui Atanaric, au suferit moarte martirica numerosi crestini, din care unii sunt cunoscuti cu numele, dintr-un fragment de calendar gotic (sinaxar). Un martir cunoscut, Nichita, a fost ars de viu intr-o zi de 15 septembrie. probabil, era si el descendent al captivilor greci adusi de goti in Dacia in secolul III, caci moastele sale i-au fost duse in provincia Cilicia si asezate in biserica din orasul Mopsuestia, intr-o zi de 15 septembrie.
Tot in cursul persecutiei lui Atanaric a patimit moarte muceniceasca Sf. Sava. Martiriul sau este relatat de o scrisoare a Bisericii din Gotia catre Biserica din Capadocia, scrisa cu prilejul mutarii moastelor sale, curand dupa moarte, in Capadocia. Moastele fusesera cerute guvernatorului Dobrogei, Iunius Soranus, de catre Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscop in Cezareea Capadociei. Iunius Soranus, capadocian si ruda cu Sf. Vasile, a trimis moastele Sf. Sava, insotite de epistola Bisericii din Gotia catre cea din Capadocia despre martiriul sau. Din ea aflam ca, dupa mari suferinte, indurate impreuna cu preotul Sansala, Sava a fost inecat in raul "Museos", fara indoiala Buzaul. El a murit in varsta de 38 de ani, la cinci zile dupa Pasti, la 12 aprilie 372.  

Martirii de la Niculitel

Sapaturile arheologice efectuate in anul 1971 au dus la descoperirea unei bazilici paleocrestine in localitatea Niculitel ( jud. Tulcea), nu departe de vechiul Noviodunum (Isaccea de azi). Valoarea consta in cripta sa (martyrion), asezata sub altar. In interiorul criptei s-a descoperiot o lada mortuara, in care se gaseau moastele a patru martiri. Pe pereti se gasesc doua inscriptii grecesti, una redand numele martirilor: Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos. Se crede ca ei au patimit in timpul persecutiei lui Diocletian, prin anii 304-305.Ulterior, sub cripta, s-au descoperit resturile unui mormant, cu moastele a doi martiri. Mai tarziu, pe locul in care au fost ingropati acestia s-a ridicat bazilica respectiva, in scopul cinstirii lor in fiecare an. Bazilica de la Niculitel prezinta o mare importanta pentru istoria Bisericii noastre, caci aici s-au pastrat sigurele moaste de martiri descoperite pana acum pe teritoriul tarii noastre. Azi, moastele acestor martirii se pastreaza in biserica Manastirii Cocos (jud. Tulcea)

Martiri in Scitia Mica

Din Dobrogea de azi (provincia Scythia Minor) se cunosc alte nume de martiri. Astfel, dupa unele acte martirice, la 7 martie 304 ar fi suferit moarte martirica insusi episcopul Efremdin tomis ( azi Constanta), iar prin 320-323, sub imparatul Liciniu, episcopul Tit. Tot din tomis se cunosc numerosi martiri, multi patimind sub Liciniu (Macrobiu, Gordian, Heli, Lucian, Zotic, fratii Argeu, Narcis si Marcelin etc.) In cetatea Axiopolis (langa Cernavoda de azi) sunt mentionati, la inceputul secoluluial IV-lea, trei martiri: Chiril, Chindeas si Dasius (Tasios). Moastele celui de pe urma se pastreaza azi la Ancona, in Italia (praznuit pe 20 noiembrie). La Halmyris (Dunavat, langa bratul Sf. Gheorghe al Dunarii), au fost decapitati, la sfarsitul secolului al III-lea, preotul Epitect si tanarul Astion, convertit de el.                                

Martiri in Durostorum si imprejurimi

In partile rasaritene ale Bulgariei de astazi, (provincia Moesia Inferioara) intanlim, de asemenea, un numar insemnat de martiri crstini din randul daco-romanilor. Astfel, in orasul Durostorum au fost decapitati , la 24 aprilie 298, soldatii Pasicrat si Valentin, pentru ca au refuzat sa aduca jertfa zeilor, iar la 8 iunie 298, soldatii Marcian si Nicandru cu alti 47 de ostasi. La 28 aprilie 304 au fost martirizati trei tarani in localitatea Ozobia, din jurul Durostorumului: Quintilian , Dadas si Maxim Citetul. Ceva mai tarziu, sub imparatul Iulian Apostatul, a patimit moarte martirica in Durostorum soldatul Emilian, care a distrus idolii din templul pagan deschis atunci in cetate. A fost chinuit si ars pe rug la 18 iulie 362.

Martiri crestini in sudul Dunarii

Printre cei care au suferit moarte martirica pentru Hristos si Evanghelie se numara si multi stramosi ai nostrii daco-romani, ale caror nume lecunoastem din actele martirice ale timpului. Cei mai multi insaau ramas necunoscuti. Intre ei se numara slujitori ai altarului (episcopi, preoti, diaconi, citeti etc.), soldati din armata romana si multi credinciosi, barbati si femei, cu indeletniciri diferite.
O victima a persecutiei lui Diocletian a fost preotul daco-roman Montanus si sotia sa, Maxima. Ei au patimit in orasul Sirmium (azi Mitrovita), din ordinul lui Probus, guvernatorul Panoniei Inferioare, fiind aruncati in raul Sava, in ziua de 26 martie 304. Acest Montanus este primul preot daco-roman cunoscut cu numele. Pomenirea lor se face in ziua de 26 martie. In Sirmium au mai fost omorati, in acelasi an episcopul Irineu si diaconul sau Dimitrie. Tot atunci au patimit si alti crestini in Sirmium. In Singidunum au murit pentru Hristos diaconul Ermil si temnicerul Stratonic, inecati in Dunare ( probabil, in anul 307, praznuiti la 13 ianuarie).

Persecutiile impotriva crestinilor

Dupa aparitia crestinismului, mai multi imparati romani, incepand cu Nero (54-68), au dezlantuit persecutii impotriva crestinilor, multi dintre ei primind cununa mucenitiei. Ultima mare persecutie indreptata impotriva crestinismului a fost pornita din porunca imparatului Diocletian (284-305) si ajutorului sau Galeriu, continua, dupa cativa ani, de imparatul Liciniu. In anul 313, imparatul Constantin cel Mare, trecut mai tarziu in randulsfintilor, impreuna cu mama sa Elena, a dat un edict, in orasul Mediolan (azi Milano in Italia), prin care se acorda libertate crestinismului. Datorita acestuia, invatatura s-a extins cu repeziciune in intreg Imperiul Roman, ajungand la o stare infloritoare ( crearea de scaune episcopale, ridicarea de biserici crestine, convocarea unor sinoade - locale si ecumenice - , intocmirea de lucrari teologice etc ). Peste o jumatate de veac s-a ivit o incercare de reinviere a paganismului, din partea imparatului Iulian Apostatul (361- 363).

Termeni cu inteles exclusiv crestin

- a ajuna (din adjunare), altar (altare, altarem) a boteza (baprisare, luat din greceste), cer (caelum), caslegi (caseum ligare), a crede (credere), crestin (christianus), a cununa (coronare), cruce (crux, acuz.crucem), a cumineca (communicare), duminica (dies dominica, ziua domneasca), a inchina (inclinare), inger (angellus, luat din greceste), a jura (jurare), lege (lex, acuz.legem), pacat (peccatum), paresimi (quadragessima), parinte (parens, parentem), preot (presbiter), a raposa (repausare), a se ruga (rogare), rugaciune (rogatio, rogationem), tampla (templum), a toca (toccare), sant pentru sfant, din sanctus, pastrat in numirile populare ale sarbatorilor (Sanvasii, Santion, Santoader, Sangeorgiu, Samedru, Sannicoara s.a)
Trebuie notat ca unii termeni de credinta au fost fauriti pe loc, cu ajutorul poporului de limba latina. Asa sunt cuvintele: imparatia lui Dumnezeu facatorul lumii, Treime, credinta, credeu,fiinta,inviere, rascumparare,iertare, inaltare, impartasanie, fecioara (pentru Sf. Fecioara). Un amanunt interesant este acela ca in rugaciunea Tatal nostru ca si in Simbolul de credinta niceo-constantinopolitan, peste 90% din cuvinte sunt de origine latina ( in Tatal nostru fac exceptie cuvintele: voie, greseala, ispita, mantuieste).
Trebuie retinut ca toti acesti termeni de origine latina sunt complet deosebiti de cei folositi de Biserica apuseana. Aceasta inseamna ca stramosii nostri n-au fost evanghelizati de misionari veniti din Apus, cum au crezut unii istorici, caci in acest caz, Biserica apuseana ne-ar fi impus termenii ei, mai ales ca avem aceeasi limba.
Desi bogata in ce priveste notiunule de baza ale credintei si cultului,terminologia crestina de origine latina este foarte saraca in cepriveste organizarea Bisericii.Faptul este explicabil, caci organizarea bisericeasca in tinuturile nord-dunarene s-a facut mai tarziu. Atunci au patruns cuvinte slave, privind mai ales organizarea Bisericii si a cultului.