Marturii ale scriitorilor crestini

Pe langa aceste argumente de ordin logic-isotoric, avem si cateva marturii ale unor scriitori crestini dinprimele secole asupraraspandirii crestinismului in Dacia.
Astfel, Sf. Justin Martirul si Filozoful (c.165) scria ca "nu exista nici un neam, fie traind in carute si in corturi si crescand vite, la care sa nu se faca rugaciuni in numele lui Hristos" (lucrarea Dialogulcu iudeul Trifon). apologetul Tertulian din Cartagina (c.160-240) scria ca "Hristos stapaneste si in tinuturile sarmatilor, dacilor, germanilor si scitilor" (lucrarea Impotriva iudeilor). Nu putemtrage de aici concluzia ca aceste neamuri, in totalitatea lor, credeau in Hristos, cidoar ca numele Lui era cunoscut unora din ei. Cam in acelasi timp marele teolog Origen din Alexandria (c.185-254) scria ca "foarte multi" dintre daci, sarmati si sciti n-au auzit cuvantul Evangheliei. Inseamna ca o parte dintre ei, totusi, il auzisera (Comentariul 39 la Evanghelia de la Matei 24. 14).
Pe langa toate aceste argumente,insusi faptul ca in secolul IV se cunosc urme arheologice crestine in Dacia si anume de martiri, iar pe malul drept al Dunarii existau numeroase scaune episcopale, duc la concluzia ca aceste n-au putut sa apara dintr-o data si ca in secolele anterioare trebuia sa fi fost cunoscuta aici invatatura lui Iisus Hristos, desigur, nemarturisita de comunitati intregi, de teama persecutiilor, ci in mod sporadic si individual. In orice caz, duparetragerea autoritatilor si armatelor romane in sudul Dunarii, sub imparatulAurelian (271-275), numarul crestinilor s-a inmultit, caci acum nu se mai temeau de legile romane care interziceau noua religie.